Am venit! De ce?
Plimbându-mă de Sân’ Dumitru într-o seară,
Pe aleee pașii mi se ratăciră demult …
De prea mult timp, nu călătoream împreună
Ruptă în fâșii – fâsii, inima mi-era zdrobită !
Mintea întrebată, care-i rațiunea de a fi,
De ce venit-am, cine mă chemase și de ce
Pe mine nimeni nu mă întrebase, de-i timpul
Pe aici să fiu sau nici-o-dată, nu ar fi trebuit …!!!?
O rațiune este și un singur scop găsit-am
Nu trebuie și n-ar fi trebuit să fim ,
De nu este iubire. Nu este drept să fim,
Nu-i necesară viața, un NU cutremurator !
N-am vrut să fiu pe-aicea, de ce oi fi venit?
Revolta mă cuprinse și-n mine valuri și furtuni
Dezlănțuite și crime as fi făcut, dar nu sunt sigur
De pot apoi să-i reînviu, că mila le-ntrecea pe toate!
Trecură anii, mulți, prea mulți ?! Și azi mi-a revenit
În minte aceeași întrebare: de ce pe-aicea am venit?
Iubesc! iubesc și nu cer plată și nici un multumesc
Iubesc pentru că îmi este teamă să nu iubesc !
În jur privesc si-i mult, prea multă ură și-i minciună
Regulile-s drepte, dar nu este iubire și-i durere
Să-mi fie asta crucea, să port durere că nu este iubire?
Frica ne cuprinse, gelozia și invidia și lașitatea !
Pune Doamne-n noi iubire, nu mai vreau nimica
Că de pui înțelepciune se nasc competiții
Și de pui credință nu-s prea mulți ce o primiră
Toate trec și merg spre stricăciune ,doar iubirea
Va rămâne !
Ori/ori?
Acesta e raspunsul!
Mă ‘’bat ‘’cu universul, nici nu-mi pasă-învingătorul.
Pot ‘’muri’’ pentru crezul ce mă ține,
Dacă-n lume nu-i iubire, totul e zadarnic !
21 oct 2108